Domnita
Domnita Te-as strange-n brate o vesnicie, Si ti-as fura ganduri de fericire, Ca printr-o sclipiere de magie, Sa le transform in pura nebunie. Ti-as bantui buzele cu asa placere, Incat ne-am izola in libertate; Acolo unde ingerii se-aduna, Imbatati cu cea dintai libertate. Si vom fi doi, in vie dreptate, Uniti-n pulsul mangaierii pure, Ce dulce revedere! A mia reincarnare, Eu pelerinul duhnind a dragoste, Si tu, esenta frumusetii fara moarte. De te-ai intorce ochi primaveratici, Albastri precum Cerul, divin grai, Mi-as alinia al inimii alai, In jurul mangaierii privirii tale.