Whispers in the dark

R ămāi, Gonit-am cu inima prin văi albastre, Soarele privind de Sus cu incāntare, Cānd drumul vieţii cu dragă onoare, Mă făcea să-ţi ș optesc u ș or: “te iubesc”. Rămāi acum cu mine, in patosul dorinţei, Să construim pe-o turma de vii Răsărite, Cel mai frumos ș i natural, duios māine; Unde eu devin tu, lumina ce tandru simte, Cum ţināndu-ne zilnic de suflete, Dezvelim in cuvinte ș i necuvinte lumii: Al nostru, noi. Şi chiar de mi-e dor de ale tale buze fine, Continui să le ascund pulsul zi ș i noapte, In inimă; ascultānd oda ei despre tine. Mă pierd ș i intr-o clipă regăsesc in a ș teptare, Acolo unde dragostea ta imi reintinere ș te, Sufletul ș i visele. Străluce ș ti de ce-i Frumos, surāsul iubit, Sau sufletul preţuit, te fac mereu să-mi pari, Iubită ș i domniţă, prietenă ș i muză, atari Tot ce e ș ti inspir ad ā nc ș i v ă d uimit, Ce om am devenit de cānd te-am intālnit; O zi de mai, un vis, un tu ș i-un noi. Şi strig devreme...

R estul e t ă cere Arhangheli z ā mbind u ş or, Cobor de Sus plutind din stele, Pe scara fericirii cor, A inimilor sc ă ldate-n iubire, Divina lini ş te, Iar restul e t ă cere. Noaptea timid se dezbrac ă , Pict ā nd lumea-n lumin ă , Doar Mihai aduce cuvinte, De Creator alese, profe ţ ii eterne, Despre destine-n drag impreunate, Mireasma s ă rutului dintre suflete, Ş i restul e t ă cere. Portarul basmelor albe deschide, U ş i, por ţ i c ā ndva ferecate, Ce azi primesc adev ă rul vie ţ ii, Ar ā nd cu sufletul tomul tinere ţ ii. Ş i p ăş esc noii oameni, Cu picioarele gola ş e, Pe covorul petalelor rubinii, Ale trandafirilor ren ă scu ţ i, In dragoste, Iar restul e t ă cere.  "Cel mai frumos dar,   Buzele tale,  Cea mai dulce avere,  Mangaierea ta,  Si uite asa,  Tu muza,   Eu poetul,  Zambete,  Bucurii si fericire,   Sa tot adunam,   ...