Maturitate


Maturitate

Mergeam pe-un drum de perle virgine,
Ce-mi māngāiau duios tălpile goale,
Iar mintea fugea timid și visătoare,
Pe plaiul albastru al mării cāntătoare. 
Domol, in zările clădind pura culoare,
Inima-și plecă chipul literei călătoare,
Ce sughite destine sublim nemuritoare. 

Dar ce să inţeleg printre ruine,
De castele ridicante-n nuda sare,
Cānd totul pare umilă pomenire?
Lasă-mi pe-un bilet o mulţumire,
In care roiul de regrete-albine,
Să zboare-n mormintele amintire. 

Pe-o plasă de mărgele fără nume,
Mi s-au adus blesteme de iubire,
Dāndu-i sufletului frunze durere,
Culese din trupul lipsit de putere;
Copacul făr' de rădăcini utile...

Şi chiar de lacrimi coboară agale,
Cu sunetul amărăciunii in zare,
In lacul croit de māini intrebătoare,
Timpul atārnă de-o moarte grăitoare;
Dispar in pustiul umbrelor oarbe,
Cu-o lumănare arzānd doar durere
Punānd cărămizile iluzorii-n ordine,
Şi inghiţānd brute bule de iubire rece

learning to live

Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a