De ce te iubesc?


De ce te iubesc?

Sunt momente ce aduc vietii omagiu si sunt clipe in care totul devine liber in esenta si spirit. Cu umilinta recunosc ca dragostea este prezenta in orice minut in care ofer lumii o mica frantura din ceea ce sunt. Furie, dezamagire, duiosie, compasiune toate isi au geneza in acest fir de aur divin numit iubire. Citeam cu atentie „Darul iubirii” de Kahlil Gibran si nu puteam sa nu opresc mintea in a fugi spre tine. Un echilibru al sufletului ce nici acum, dupa aceste zile singuratice nu mi-l explic dar ma bucur ca exista. Te iubesc, apoi cum sa nu fiu cuprins de acest val de emotii si sentimente nobile cand de fiecare data cand ies la plimbare tot ce vad sunt ochii, buzele si surasul tau luminandu-mi pasii. Sunt cuprins atunci cand te „ating” printr-un mesaj sau simpla conversatie, chiar atat de banala precum cele pe care le purtam, de o lumina imbogatita de pasiune si afectiune care desi ma intristeaza in acelasi timp ma energizeaza.
Sarutul candva impartasit sub plapuma relicva, imi mangaie sufletul seara caci inca poarta gandurile, inima si mici fragmente din sufletul tau. Tresar cand privesc in departari si simt ca te-ai uita spre mine, lasand sa curga spre Univers ritmul inimii tale. In astfel de clipe realizez ca din aceste doua decade si trei anisori ce-i am fara mandrie, traiti pe acest Pamant, nu am intalnit o fata care sa-mi fi atins atat de puternic tot ceea ce sunt. Paradoxul cred ca este timpul scurt si focul extrem de puternic, ceva nou si incitant pentru oricine. Cum as putea sa te descriu? As folosi un cuvant simplu pentru a te schita, dar simt ca as face o mare nedreptate...totusi incerc prin „divina”. Unii ar spune ca este exagerat, poate chiar si tu ai putea sa te gandesti ca am pierdut proprietatea termenilor dar nu. Totul este clar si rational.
Serile devin contemplative in ultima perioada, scanand extins sufletul si mai ales sentimentele care construiesc inca fiecare fibra a fiintei mele. Uneori inspre dimineata cand sirul de vise isi pierde tandretea si devine o ghilotina cruda si nepasatoare a neantului, vad cum apari si printr-o voce linistitoare imi oferi odihna de care aveam nevoie. Si desi acum, viata in mod normal nu ar trebui sa-mi ofere motive sa te tin atat de grijuliu si atent in inima mea, raman cu surasul tau, cu mangaierea si imbratisarile calduroase ce emanau doar bunatate. Am fost invins de propria teama si in prezent sunt scaldat de amintiri ce nu dor ci ma bucura deoarece am avut oportunitatea sa te tin de mana si sa impart cu tine cel mai dulce sarut simtit vreodata in viata mea. Vad acel „nu-i treaba ta” cum bate la fereastra si observ cum cenzura lui ma impiedica sa las inima sa „vorbeasca” asa cum si-ar dori. Schitez totusi litere de dragoste precum acestea sau poezii, ca semn al afectiunii mele pentru tine. Nu stiu ce rezonanta pot ele sa aibe, mai ales cand „pradatorii inapti” zboara deasupra ta cu nerusinare si zambete autiste. Ei nu stiu, nu inteleg, nu te cunosc si ma rezum doar la atat.
Indraznesc sa scot „de ce” din titlu si sa raman doar cu „te iubesc”. Litere ce ti le-as oferi clipa de clipa, fara pic de jena, oriunde, oricand cu drag si caldura.

un gand, un vis

Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a